.

"ROTUNDA - SATUL DE TIGANI FARA NICI UN ROM"

2009-09-28T15:15:00.008+03:00

Vlad Ursulean, jurnalist la Romania Libera, a fost cu noi in vizita de presa din judetul Bacau. Gasiti mai jos un articol referitor la comunitatea de romi din Gura Vaii.

"In varful unui deal de langa Onesti sunt 205 case noi parca picate din cer, pustii, fara geamuri si usi. Aici a cocotat primarul din Gura Vaii milionul de dolari venit de la Guvern pentru romii sinistrati la inundatiile din 2005: la 20 km de centrul comunei, intr-un loc fara apa, unde iarna nu poate urca nici Salvarea pe drumul de tara care a costat inca 800.000 de dolari".

Intreg articolul aici: http://www.romanialibera.ro/a165896/guvernul-a-cheltuit-un-milion-de-dolari-pentru-un-sat-fantoma.html.

ROM EUROPEAN LA RADIO ROMANIA ACTUALITATI

2009-09-28T15:11:00.000+03:00

Astazi, 28 octombrie, a debutat la Radio Romania, o noua serie a emisiunii “Rom European”, in cadrul proiectului S.P.E.R. (Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma).
Rom European are ca scop informarea interactiva a populatiei de etnie roma cu privire la drepturile si obligatiile cetatenesti, accesul la educatie, munca, oportunitatile de angajare si/sau formare profesionala, servicii de sanatate si servicii sociale, discriminare, stil de viata sanatos, planificare familiala si medicina preventiva, promovand, in acelasi timp, politici publice fata de romi, traditiile si cultura rome si personalitati rome de succes.

Formula de promovare a mesajelor este “de la particular la general”, pornindu-se de la dezbaterea unor cazuri pentru a se ajunge la concluzii, evitindu-se sabloanele si stereotipurile moralist-didactice. Fiecare emisiune va fi costruita in jurul unui subiect de actualitate, ilustrand o situatie problematica (fie la nivel inter-personal, comunitar sau de valori), ca baza pentru o dezbatere menita sa identifice problemele reale cu care se confrunta romii si eventualele solutii.
Pentru a prezenta perspective relevante privind subiectul dezbatut, vor fi invitate in studio atat autoritatile responsabile, organizatiile neguvernamentale implicate si alte institutii, cat si persoane de etnie roma care se confrunta cu problema dezbatuta; de asemenea, se vor realiza vox-pop-uri pentru a prezenta opinia publica si pentru a provoca/potenta dezbaterea.

Pentru a-si atinge obiectivele propuse, emisiunea debuteaza cu tema Identitate si parazitism (cersetoria) in studioul de la Bucuresti, si va continua in studiourile radio din tara unde vor fi abordate teme specifice fiecarei zone.

Urmatoarele episoade Rom European sunt programate astfel:
Locuire – speculatia imobiliara - Radio Timisoara, 01.10.2009, 11:30-12:00
Tigani invizibili – a fi sau a nu fi rom/tigan - Radio Iasi, 06.10.2006, 14:30-15:00
Segregare scolara - ce s-a mai intamplat la Cehei - Radio Cluj, 08.10.2009, 18:30-19:00
Educatie si interculturalitate - Radio Constanta, 12.10.2009, 11:15-11:45
Traditie si modernitate (infractionalitatea, krishinarii, excluziunea sociala/accesul in locurile publice) - Radio Craiova, 14.10.2009, 20:00-20:30
Accesul la piata muncii - Radio Resita, 15.10.2009, 12:10-12:40
Accesul la sanatate si servicii sociale (Sanmartin) - Radio Targu-Mures, 15.10.2009, 18:30-19:00.

Jurnal Vizita Bacau

2009-09-23T15:27:00.008+03:00

Darmanesti, 16 Septembrie 2009 :
Pe data de 16 septembrie, jurnalişti şi voluntari invitaţi de S.P.E.R, am pornit de dimineaţă spre Moldova unde speram să avem parte de o experienţă inedită.

Nu ştiam la ce să ne aşteptăm de la o comunitate de romi, auzisem desigur poveşti, mai vazusem poze, filme dar este altceva să vezi cu ochii tai.

Urma să ajungem undeva langa Bacău intr-o localitate numita Dărmăneşti, unde aveam să stam cazati trei zile pentru a vizita comunitati de romi din zona Bacăului. In prima zi am mers in comunitati din Comaneşti, trei la numar : Vermeşti, Şupan şi PârâulSec.

Am ajuns la primaria din Comaneşti unde primarul Viorel Miron ne-a poftit la el in cabinet să discutam despre vizita noastra şi despre situatia romilor de acolo.

“Pe plan local nu sunt probleme, nu sunt clanuri, nici grupuri infracţionare, desigur sunt oameni săraci, nu avem locuri de munca...” incepuse primarul să ne povesteasca.

In anii 2004-2005 in Comaneşti, mai exact in cartierul Şupan, au avut loc inundatii care au avariat 93 de case, dintre care 50 erau ale romilor. Primaria, impreuna cu sprijinul financiar al Guvernului, a reuşit să stranga banii necesari şi să repare aceste case. Din pacate romii au fost mutati undeva pe deal, departe de oraş in PârâulSec.

In Comaneşti sunt in jur de 1000 de romi dupa spusele primarului dar dintre aceştia doar 300 declarati. Copii merg la şcoala, unii ajung chiar la liceu, iar directorii din şcoli sunt multumiti de ei.

Primarul parea foarte implicat in viata romilor, ne-a poveştit cum are audiente cu aceştia, in care le ascultă problemele şi incearca să rezolve ce poate şi cum poate. Sustinut de primarie, exista un proiect PHARE implementat de Secretariatul General al Guvernului pe infrastructura in cadrul caruia au reuşit să sape canalizari pentru toate cartierele de romi, au asfaltat trei strazi care leaga şcoala de centru şi comunitatea de spital, asigurand un acces mai uşor la acestea.

Ne-a condus dumnealui prin comuna inspre primul loc pe care aveam să-l vedem: Vermeşti. Cu noi in maşina a venit liderul informal al romilor din zona, domnul Gheorghe, dar care insista să-i spunem ‘”Ghita”. Acestea ne-a spus ca, dupa calculele lui, sunt in jur de 2000 de romi in zona dar aici “nu sunt tigani cu corturi şi care stau in şatra, aici sunt tigani romanizati.”

Cum intram in Vermeşti casele pareau ingrijite şi vopsite, chiar daca nu era totul foarte curat, erau oameni săraci. Aici locuiesc in jur de 100 de familii care işi caştigă existenta din lucrul cu ziua “Ai copii, trebuie să le dai o bucată de paine, nu poti să furi, noi nu furăm!”. Drama localitatii, şi a intregii zone, este că in urmă cu cativa ani s-au inchis minele din zona şi combinatul de mobila. Din 17 000 de locuri de muncă (Comanestiul avand 24 000 de locuitori) au ramas fara nimic, singurele munci sunt cele cu ziua dar din pacate acestea nu-ti asigura somaj sau pensie. Traiesc din ajutor social şi din alocatia copiilor iar cand prind ceva de facut ajuta pentru orice suma, numai să fie bine acasă. “Aici se duc toti la şcoala!” ne spune Daniela, care ne-a povestit că se tot gandeste ce vrea să se facă atunci cand va fi mare.

Am intrat intr-o curte unde nea Dumitru facea potcoave. Ei fac potcoave pentru ca aşa i-a invatat bunicul lor. Merg cu ele la targuri, uneori mai potcovesc un cal. Fac in jur de 8 potcoave pe zi. “Asta-i meseria noastra, nu-i alta”, “Şi potcoave şi topoare şi orice...”

Ieşind din curte am dat peste o domnişoara care se adresă suparata unor jurnalişti “In baza ajutorului social murim de foame ? Imi zice să nu fur, da ce să fac ? Ma vede aştia că-s tigancă şi nici nu se uita la mine, apoi să ma angajeze...Dezastru ce-i aici, nu ştiu cum de nu v-ati speriat.”. Cu toate astea, in final a marturisit foarte sincer “No fost rau primarul, cand o avut o dat!”.

Incet, incet inaintam catre a doua comunitate din Comaneşti si anume Şupan. Aici ne intampina un drum proaspat asfaltat si in partea dreapta o şcoala foarte frumos organizata. Nea Ghita ne anunta că acesta este un cartier de oameni foarte muncitori “Pana şi copii au mostenit muncă!”. Am avut cu totii surpriza să vedem niste case ingrijite si frumoase care miroseau de departe a curatenie, o strada impecabila, oameni care lucrau in curtea Bisericii. Ne-au povestit despre copii lor care au terminat facultatea, ne-au aratat biserica lor Penticostala unde ne-au si cantat o rugaciune. “Noi vrem pace si libertate, suntem tigani inteligenti!”. Aici am intalnit-o pe Mihaela Stan care tocmai terminase in Bacău Marketingul si isi luase licenta cu 10. “Vreau să ma angajez ca să pot să ma intretin si să dau la master. Simt că nu stiu incă destul si mai am multe de invatat. Si dupa master poate fac si a doua facultate “: Marturisea că a fost un pic greu, pentru că e singura dintre prietenii ei care a facut facultate si se simtea singura in Bacău, insă dacă eşti om bun te integrezi in orice comunitate şi iti faci prieteni noi.

Vizita de aici a fost linistitoare, am plecat foarte implinita pentru că vazusem oameni care deşi nu erau bogati, munceau şi promovau muncă. Erau foarte fericiti şi impacati cu ei iar biserica Penticostala i-a ajutat mult.

Incet, incet am plecat spre PârâulSec, o comunitate cocotata pe un deal. Aici sunt multe familii de romi dar amestecati, de la ceaunari pana la gabori, toti cu femei frumoase şi cu multi copii imbracati colorat care vor atentie şi dacă ai un aparat de fotografiat, i-ai caştigat cu siguranta pentru că iubesc să li se facă poze.

Am aflat cum se fac ceaunurile din aluminiu. Erau doua familii de ceaunari care s-au batut pe noi pentru că paream nişte clienti pretioşi. Aceştia vand ceaune in targuri “Din tata in fiu, eu de exemplu ştiu de la 7 ani. Ehe ....dar pana am invatat am luat multe şuturi in fund, nu e treaba uşoara! Acum invata fi-miu , dupa şcoala, are 8 ani ”.

Am plecat de la tinerii ceaunari şi am ajuns la Matilu Gheorghe in curte unde acesta ne-a intretinut cu glume şi mici povestioare “Cand mi-am deschis ochii prima data in ceaun o fost.”. Matilu lucrase mult la viata lui acum işi invata nepotii să facă meserie dar ii trimite si la şcoala pentru că ştie că fără şcoală nu ai nici un viitor. Când am plecat de la el, cu ceaune cumparate de o parte din jurnalişti, ne-a facut urarea obişnuita “Să ţină ceaunul cât ţin banii la mine-n portofel!”.

Am inaintat in sat şi am aflat tot felul de poveşti de la domnişoare tinere care urmau să se casătoreasca dar erau fericite. Copii lor zburdau peste tot pe strada, ne recitau poezii şi cântecele.

Din pacate nu e numai roz şi veselie acolo, băieţii mai mari ne spuneau ca ei nu au doctor de familie nicăieri şi că dacă se duc în oraş la doctor, nu-i primeşte nimeni fără trimitere sau mulţi bani. Iar din când în când au şi ei nevoie.

Sus, în vârful dealului erau romii sinistraţi din Şupan care acum aveau case noi construite de primărie în urma inundatilor.

Din pacate noaptea ne-a prins din urma şi am coborat spre maşina. Am urcat cu totii obositi dupa plimbare, primarul ne-a rugat să mai venim pe la ei.

Plecand şi gandindu-ma am simtit ca parasesc un loc dar ca nu fac asta cu grija.Dupa toate discutile cu ei şi cu oamenii am realizat ca romii sunt pe maini bune aici in Comaneşti şi ca nu au de ce să nu ajunga dupa cateva generatii să fie şi ei in rand cu toata lumea, să aiba o facultate terminata şi un loc de munca decent. Totul parea ca se mişcă incet dar spre bine.

Darmanesti, 17 septembrie 2009:
În dimineaţa celei de-a doua zile petrecute în Moldova am plecat să vizităm târgul din Dărmăneşti. Aici lucrează majoritatea romilor din comunităţile învecinate.

Vin cu căruţe pline de haine second-hand, mobilă, haine noi la preţuri mici, tot felul de dulciuri, obiecte şi costume tradiţionale romani făcute manual şi multe multe alte sortimente de obiecte destinate comerţului. Multă vâlvă prin jur, oameni care ţipau, se agitau, negociau. Mulţi dintre ei ne-au recunoscut pentru că fusesem cu o seară înainte să-i vizităm în Comăneşti.

Am plecat din târg cu multe mici amintiri din Moldova şi ne-am îndreptat spre Primăria din Dărmăneşti unde am aşteptat să vorbim cu primarul Spiridon Constantin.

În Dărmăneşti sunt trei comunităţi de romi : Plopu, Valea Uzului şi strada Vadului. Potrivit recensământului din 2002 în comună există 1200 de romi, neoficial în jur de 1400-1500 din totalul de 14 000 de locuitori.

Comunitatea din Valea Uzului este aşezată pe malul Trotuşului motiv pentru care au existat multe inundaţii în zonă. Acolo locuiesc romi căldărari. Din cate ne spune domnul Spiridon aceştia au o şcoala numai a lor dar abandonul şcolar este foarte mare:80% până în clasa a 4-a. Situaţia s-a mai îmbunătăţit de când Amarre Romentza oferă o bursă de 100 de lei pentru fiecare copil care frecventează zilnic şcoala.

“Ei sunt seminomazi, căldărarii. Strâng fier vechi, îl valorifică, fac un ban. Fac fel de fel de cazane, făraşe, io ştiu... Îi găsim în zona Moldovei, mai pleacă 2-3 luni, vin din nou.”

Primăria are un program finanţat de Fondul Român de Dezvoltare Socială “Un drum nou, o viaţă mai bună!” prin care a reuşit să pietruiască drumul principal care face accesul între centrul Dărmăneştiului şi cartierul Valea Uzului.

Un lucru bun care s-a întâmplat cu aceşti oameni este faptul că s-au contruit biserici penticostale în zonă şi că aceasta religie îi învaţă să nu fure, să nu înjure, să nu judece, să nu consume alcool.

Am plecat de la primar însoţiţi de domnul inginer Sorin, din partea Primăriei.,. Prima oprire a fost în Plopu.

Aici în urma cu 4 ani au fost inundaţii, casele au fost mutate pe un teren mai sigur din punctul de vedere al autorităţilor dar nu şi din perspectiva sătenilor, căci acum nu mai sunt doar lăngă o apă, ci între două: pârâul care i-a inundat prima dată şi Trotuş. Drumul pana acolo pare rupt din cărţile lui Sadoveanu, case cu garduri mari, tradiţionale, cu porţi frumoase, copaci de jur împrejur, multă umbră.

Autocarul s-a oprit în faţa unei potecuţe înguste. De acolo se opreau casele iar drumul îngust continua printre copacii plecaţi şi multe buruieni, la un platou întins, pe malul râului Trotuş.

Erau 11 case aliniate una lângă alta, colorate, cu garduri din lemn, în stânga lângă râu câţiva oameni făceau un foc, pe garduri mai ceva ca pisicile stăteau copii cocoţaţi iar oamenii văzându-ne cum ne apropiem au început să iasă pe rând din gospodării.

Ne-a intâmpinat doamna Măndiţa, ea era liderul comunităţii din Plopu. Muncise toată viaţa ca femeie de serviciu în şcoala din Dărmăneşti. Măndiţa detinea terenul care fusese inundat in 2005, acolo erau construite cele 11 case. Dupa inundaţii ea s-a străduit să obţină alt teren. Din pacate aici este şi mai rau căci malul râului nu este bine consolidat. “Stăm cu frică de cate ori plouă!”.

“Băieţii muncesc în târg, stăm potrivit cu banii”. Pentru a ridica cele 11 case au făcut împrumut la bancă, deşi primaria le-a asigurat materialele, ei au trebuit să plătească nişte oameni care să ridice casele.

Alexandra Florina are cinci ani si e la grădiniţă: “Eu mă joc cu ţigănci, românii ne arată limba. Doamna când ii vede zice că le dă cu limbă-n cap. E foarte bună doamna educatoare.” “Io când o sa fiu mare o să fiu doctoriţă!”.

Am intrat într-o curte unde doi oameni lucrau de zor la o fântână. Aici locuia Patricia în vârstă de 1 an şi 5 luni. Mama ei are 16 ani, “am fost până-ntr-a 5 a, mi-o plăcut.”

Casele erau majoritatea curate, decorate în felurite moduri, cât mai colorat posibil. Copii se jucau pe pajişte printre ziarişti iar din când în când dispărea câte unul, luat de mama lui în casa şi revenea în câteva minute îmbrăcat frumos şi curat.

Urmatoarea oprire a fost în Valea Uzului, cartierul Căldărarilor. Bulibaşa lor tocmai murise de curând şi rămăseseră fără lider. Am intrat în prima curte de la strada. Aici casele aveau scoase perne şi plăpumi înflorate pe fereastră iar prin crăpătura uşilor se vedeau cele mai deosebite decoraţiuni pe care le-am văzut vreodată într-o casă, toate lucrate de mână. Fetele de aici aveau toate câte un copil-doi, care zburdau prin curte. Era o familie numeroasă şi una dintre cele mai înstărite din sat. “Vindem la Iaşi cazane cu 4-5 milioane unu., Nicovala şi ciocanul, ăsta-i atelierul nostru.”

Am înaintat printre case, pe drumurile înguste,însoţiţi de un grup imens de copii. Aşa am aflat că nu prea se face şcoală la ei. Bagrini, unul dintre ei, mi-a mărturisit că “Profesorii se duc la o ţigară, la un păhărel şi pe noi ne lasă amestecaţi acolo la grămadă, ce şcoală-i asta?” “Numai românii ştiu carte!”.

Problema cea mai mare din sat este apa potabilă, fântânile sunt majoritatea murdare sau secate şi oamenii îşi doresc apă curentă “Nu vrem bani, vrem apă”. Din păcate casele fiind amestecate, străzile înguste, este greu să tragi o conductă de apă pentru tot satul.
Multe case aveau lemne bătute-n geam. Copii ne-au spus că sunt casele unor oameni care au plecat. Fac asta frecvent, pleacă pentru a face comerţ şi se mai întorc peste 2-3 luni.

Drumuri din ce în ce mai intortochiate ne conduceau pe lângă curţi în care femeile găteau la ceaun, câte un ceaun imens pentru toată familia.

Odată ce au găsit în noi, grupul de jurnalisti, bunavoinţa unei urechi care sa îi asculte, nu mai terminau să-şi expună problemele, care sunt într-adevăr reale şi grave. Am reuşit să întocmim împreună, căci o parte nu ştiau să le scrie singuri, o serie de cereri către primărie, pentru buletin, racordare la curentul electric, autorizaţie de meşteşugar, prin intermediul cărora sperăm că se vor rezolva o parte dnitre ele.

Mă simţeam intrată într-o lume pe care nu sunt capabilă să o înţeleg şi deşi priveam şi mă minunam de tot ce era în jurul meu, am realizat că universul lor nu este atât de tragic precum părea. Ei merg mai departe şi viata lor interesantă, colorată şi plină de veselia copiilor nu are cum să degenereze vreodată în rutină.

Următoarea comunitate a fost cea din Strada Vadului. Aici era mai bine.Lumea prietenoasă, copiii cuminţi care mergeau zilnic la şcoală, curăţenie. O parte din ei aveau parinţi plecaţi în Italia sau în Israel, la lucru, prntru a trimite bani acasă.

Din păcate în Dărmăneşti există aceeaşi problemă pe care am sesizat-o şi în Comăneşti, nu există locuri de muncă şi dacă există ori sunt prost plătite ori nu ajung pentru toată lumea. “Mai bine plecăm în Italia, nimeni nu pleacă de bine, domnişoară, nimeni!”

Bianca şi Iuliana mă priveau dintr-un colţ zâmbind, ele sunt în clasa a 4-a amândouă: “Nu ne-a supărat niciodată nici un român la şcoală.” “Sunt doar a 3 a dar vreau să termin!”

Ionuţ este român şi locuieşte în apropiere. Toţi prietenii lui de la şcoală sunt romi şi locuiesc aici pe stradă.

Valentin este însă copilul cu un caz mai special, mama lui ţipa în mijlocul străzii că ei nu mai au jumătate din casă, că primaria nu vrea să le repare acoperişul, că ea locuieşte cu 3 copii şi soţul într-o cameră. Casa cu pricina era exact în faţa mea, avea într-adevăr acoperişul pe jumătate ars. Valentin stătea cu privirea în pământ şi încerca să nu o asculte pe mama lui. Îi era ruşine. “Cum a fost când ţi-a ars casa, aţi pierdut multe?” ”Da, mie mi-au ars toate caietele şi cărţile de şcoală şi nu am mai putut să învăţ la fel de bine ca înainte.”, mi-a raspuns el necăjit. Fetele mi-au şoptit că tatăl lui Valentin este beţiv şi că îi bate, ele îl scot pe băiat afară din casă tot timpul, îl mai iau prin casele lor, numai să se ducă cât mai rar acasă.

Toti copii de pe această stradă îşi doresc să ajungă într-o zi cu treabă în capitală. Mi-au enumerat parcurile şi obiectivele turistice bucureştene pe care le văzuseră. Mi-au dat speranţă momentele petrecute cu ei.

Încă o zi a trecut parcă pe nesimţite şi noaptea ne-a obligat să ne retragem. Toţi eram conştienţi că realitatea noastră nu coincide cu realitatea lor şi că acest mare crater dintre cele două lumi va fi greu de umplut.

Bucuresti, 18 septembrie 2009 :
Ultima zi de vizită de presă în Moldova. Sub îndrumarea experţilor în situaţia romilor din această zonă, am ales sa vizităm comunitatea din Gura Văii şi satul Rădana din Ştefan cel Mare, două locuri între care exista o legătură interesantă.

Povestea a început în anul 2005 când au fost inundaţii în Gura Văii. Romii aveau casele amplasate ilegal pe terasa inferioară a râului şi astfel au fost distruse de forţa apelor. Primarul a accesat nişte fonduri pe baza unui proiect în care micul sat ce urma sa fie construit pentru sinistraţi ar fi fost unul cu adevărat de vis. Aveau case noi şi frumoase, fiecare familie cu propria casa. Urma să aibe o şcoală, un cabinet medical, magazine, un bar. Singura problemă este că romii au fost amplasati la Rotunda, un loc care se află la o altitudine de mai mult de 1000 de metri, la 25 de km departare de zona locuita.

Peisajul din vârful dealului era cu adevarat dezolant. Chiar şi acum în prag de toamna, vântul anuţa venirea iarnii iar vegetaţia semăna cu cea de pe platourile montane. 200 de case goale, acum, în mare parte fără uşi şi geamuri, aranjate pe un vârf de munte, în jur numai văi şi cer albastru. Romii au plecat de aici în 2008 şi s-au mutat în Rădana. Aceste două sate sunt în comune diferite, prin urmare şi cei din administraţie care se ocupă de ei, diferă.

Prima oprire a fost la primaria din Ştefan cel Mare de unde domnul inginer Mihalache ne-a însoţit până în Rădana. “Sunt destui în comunitate, sunt veniţi de la Gura Văii dar s-au mai strecurat şi alţii.”

Majoritatea din comunitate au acte, au cumpărat terenurile pe care au case. Unii au venit direct cu materiale, alţii le-au construit din chirpici. Şcoala este la 3 km dar copii au un autobuz care îi duce şi îi aduce zilnic.

Din 2007/2008 cei aproximativ 1000 de romi din Rădana traiesc o drama, nu au nici electriciate nici apă curenta. Nu au fântână şi sunt nevoiţi să meargă 8 km cu căruţa pentru a lua apă din râu iar seara stau cu toţii la lumânare. Cei mai norocoşi dintre ei au generatoare, însă aceştia sunt foarte puţini.

Construcţia unei fântâni în această zonă ar necesita mult efort şi bani, pânza freatică este mai jos de 40 de metri, în plus, una singură nu ar face niciodată faţă nevoilor zilnice.

Numai un cal bea în jur de 20- 40 găleţi de apă zilnic.

Domnul Mihalache ştie de această problemă, proiectul este depus de primărie înca de un an şi asteaptă aprobări. Odată ce primesc banii pot începe demersurile.

Romii de aici trăiesc de pe urma combinatelor din zonă, duc acolo fier vechi primind în schimb bani, alţii lucrează pentru primărie, îngrijind spaţiul public.

Marian Munteanu, un baiat de 16 ani, a fost desemnat de bulibaşa pentru a ne însoţi la Rotunda; toţi romii din Rădana au venit de acolo şi din câte spuneau sătenii, acolo nu a mai rămas nimeni.

Am ajuns în vârf de munte şi m-a găsit acea privelişte dezolantă. Prin împrejurimi am descoperit un domn cioban, Viorel Bogea, care ne-a spus legenda locului. O parte din săteni spun că aici, pe vremuri, terenul aparţinea primarului iar acesta l-a vândut Primăriei pentru a fi utilizat în cadrul proiectului în care s-au construit casele romilor. Primarul este cioban, are stână în apropiere de Rotunda şi astfel că prin intermediul acestui proiect el a consolidat drumul înspre stâna personală şi a primit o sumă frumoasă pentru teren. Nu am reuşit însă să verificăm această informaţie , căci nu am avut acces la dosare în primărie, şi povestea asta a rămas încă la nivel de zvon, urmând să investigăm mai departe, odată ajunşi în Bucureşti.Ce este însă sigur e că acest teren e foarte departe de sat, şi odata mutaţi aici romii erau separaţi de tot de comunitate şi români.

Am dorit să ne întâlnim cu domnul primar din Gura Văii, Vasile Pascu, pentru a afla mai multe. Deşi întâlnirea cu dumnealui era stabilită de mai bine de o săptămână ne-a dus cu zăhărelul, ba ca e plecat în Bucureşti, ba că totuşi e la Focşani dar că e drumul stricat, ba că vine într-o oră ca apoi să ne spună că dacă vrem să vorbim cu el să îl aşteptăm până a doua zi dimineaţă.

Văzându-se prins la înghesuială de un grup de jurnalişti înarmaţi cu microfoane şi camere de filmat, a început să bâlbâie nişte informaţii evazive. Că nu au găsit alt loc pentru că nu era nicăieri spaţiu destul de mare, terenul era al primăriei, primarul nu are stână în zonă. El in general nu ştie nimic, pe vremea aceea era doar consilier, după părerea lui era bine pentru ei acolo, urmau să primească şi apă curentă. Deşi dispensarul nu era aprovizionat, exista un doctor care urca săptămânal, deşi şcoala nu avea curent şi apă, existau cadre didactice care ajungeau zilnic până în Rotunda.

Spre finalul discuţiei am cerut să vedem proiectul şi urmează ca în urmatoarele zile să aflăm mai multe informaţii despre acest caz.

Contractul de cesiune pe acele case avea o clauză, în cazul în care casele sunt vandalizate acestea trec din nou în patronajul primăriei. În cazul în care romii din Rotunda ar fi ştiut această informatie ar fi putut să plece, lăsând casele intacte şi încuiate iar in decurs de 5 ani acestea deveneau ale lor, ei în schimb au plecat cu tot ce au putut lua şi acum se judecă în continuare cu primăria pe acest motiv. Marea majoritate a caselor au fost deja inchiriate către alţii, cu 500 de lei/an, în urma unor licitaţii în plic închis.

Am obţinut şi numărul de telefon al doamnei Ciocan Monica, învăţătoarea din Rotunda. Ea a fost suficient de drăguţă pentru a ne primi în grădina casei şi pentru a ne povesti ce s-a întâmplat în decursul anului 2007-2008. La începutul anului şcolar erau înscrişi 100 de copii ca în iunie să rămână numai 18 care mai veneau la şcoală, restul plecaseră din Rotunda. Şcoala nu avea curent, nimeni nu a avut niciodata curent, cât a fost ea acolo.

Vara exista un autobuz care îi ducea pe profesori până sus. Oamenii din Rotunda primeau apă zilnic de la o maşină de pompieri.

Iarna însă, maşina de deszăpezit nu putea să urce până sus, profesorii veneau zilnic pe jos din localitate cu cornul şi laptele pentru copii în geantă,câţiva kilometri buni de mers pe jos. Nici maşina de pompieri nu ajungea şi oamenii erau nevoiţi să topească zăpada pentru a avea apă.

Doamna Monica era răspunzătoare pentru şcoală, ne-a povestit că atunci când au avut o inspecţie de la minister, s-au racordat ilegal la curent ca să aibă şi ei măcar atunci lumină. Stâlpii existau, exista şi generator dar casele şi şcoala nu erau racordate la electricitate.

Ne-a mărturisit că nu avea probleme cu ei la şcoală, erau copii buni, voiau cu toţii să inveţe să scrie şi să citească. Nici atunci când erau la Gura Văii nu făceau probleme, uneori mai furau porumb sau lucernă dar alte incidente nu au existat.

După această ultimă zi, am plecat intrigaţi spre Bucureşti, ne doream desigur să ştim adevarata poveste care s-a petrecut în urma inundaţilor din 2005 dar simţeam cu toţii că adevărul este undeva la mijloc şi că posibil va dura o perioda până când o mică bucăţică va ieşi la iveală. Până atunci, peste 1000 de oameni traiesc în mizerie şi întuneric, deşi Guvernul a alocat foarte mulţi bani pentru a le construi case noi şi trainice, în care însă acum bate vântul.

Raluca Ilie, Voluntar PR S.P.E.R.

Foto Bacau aici: http://picasaweb.google.com/sperorg/VizitaInComunitatileDeRomiDinBacau#

Filmele celor 400 de copii romi la Festivalul KINODISEEA

2009-09-21T12:49:00.005+03:00

In cadrul Festivalului International de Film pentru copii KinOdiseea, in zilele de 24 si 25 septembrie, la Muzeul Taranului Roman, respectiv cinematograful Gloria, incepand cu orele 18.00, copiii, dar si parintii, vor putea viziona 4 episoade ale filmului “Istoria romilor povestita de copii” realizat in cadrul taberelor S.P.E.R.

Episoadele alese de catre organizatori sunt: Tranzactiile cu robi, Meseriile romilor liberi, Romii si Holocaustul si Romii in comunism.

S.P.E.R. multumeste Asociatiei Culturale SCRIPT, Metropolis Film si, mai ales, directorului artistic al festivalului, Benjamin Ribout, pentru ocazia de a impartasi cu publicul larg si, in special, cu copiii din Bucuresti, experienta unica a copiilor romi.

Va asteptam cu drag!

DISCRIMINAREA ROMILOR SE ÎNVAŢĂ ACASĂ. CUNOAŞTE-I ÎNAINTE SĂ-I JUDECI! CAMPANIA MEDIA NAŢIONALĂ SE RELANSEAZĂ

2009-09-21T11:52:00.002+03:00

Campania “Discriminarea romilor se învaţă acasă. Cunoaşte-i înainte să-i judeci!” se lanseaza de astazi in media nationala. Spoturile radio si TV vor fi difuzate până la finalul lunii noiembrie, prin intermediul canalelor: TV (TVR1, TVR 2, TVR 3, TVR Info, TVR Cultural, Kanal D, Acasă TV, Discovery, National Geographic şi staţiile PRO TV locale), radio (Radio 21, Radio Guerrilla, şi Radio România Actualităţi), indoor, online (concurs de fotografie) şi a două evenimente neconvenţionale.
La 1 octombrie, va fi lansată şi campania indoor plasată în baruri, restaurante şi staţii de metrou. De asemenea, site-ul http://www.sper.org.ro/ va beneficia de o campanie de promovare online.

La fel ca şi anul trecut, strategia şi creaţia campaniei sunt semnate de către agenţiaTBWA/Merlin, iar producţia de Carioca şi Saga Film.

Campania “Jan angle, romale!” constă în promovarea a trei testimoniale TV ce au ca obiectiv determinarea romilor să-şi depăşească propriile bariere sociale şi care vor fi difuzate pe canalele Taraf TV si OTV. Creaţia şi regia îi aparţin lui Octavian Segărceanu, iar producţia şi postproducţia au fost asigurate de Pozitiv Film Production (http://www.pozitivfilm.ro/).

Menţinerea unor atitudini ostile faţă de etnia romă în rândul populaţiei nerome a fost recent demonstrată de cercetarea sociologică a relaţiilor interetnice, ultimul "barometru al relaţiilor interetnice", realizat în 2009, în cadrul programului guvernamental S.P.E.R. Reacţia unui stat democratic faţă de mentalităţi arhaice care erodează înseşi instituţiile democraţiei, este imperios necesară. Campaniile de modificare a percepţiei etniei rome de către populaţia ne-romă, cât şi cele destinate modificării autopercepţiei romilor în societatea română, au ca scop facilitarea reinserţiei sociale a unei populaţii care are, numai pe teritoriul de azi al României, o istorie de marginalizare veche de 700 de ani.

Spoturile TV pot fi vizualizate la adresa http://www.youtube.com/user/SPERorg.

Materialul Europa FM "Romii din judetul Tulcea - ziua de azi conteaza" a fost nominalizat la Prix Europa 2009

2009-09-21T10:51:00.009+03:00

Elena Tudor de la Europa FM a fost alaturi de noi in vizita de presa in comunitatile de romi din jud. Tulcea, iar reportajul sau a fost nominalizat la Prix Europa 2009.

Felicitari Elena!

Gasiti materialul aici: http://www.europafm.ro/europa-fm/de-partea-ta/rromii-din-tulcea-ziua-de-astazi-conteaza.html

...

Stirile Europa FM se fac din nou remarcate in cadrul unui concurs european. Dupa castigarea in 2007 a titlului de “Echipa Anului” la European Radio Awards, jurnalistii de la Europa FM intra acum in competitia pentru un nou premiu prestigios. Prix Europa 2009 a nominalizat-o pe jurnalista Elena Tudor la categoria “Documentar radio” pentru reportajul "Romii din judetul Tulcea - ziua de azi conteaza". Materialul audio poate fi gasit pe site-ul http://www.europafm.ro/.

Reportajul descrie o lume plina de contraste, in care exista familii care traiesc la limita supravietuirii si altele care nu au deloc grija zilei de maine. Rromii din Babadag, Pichet, Zagan, Ciucurova au acceptat sa-si dezvaluie lumea, iar Elena Tudor a redat-o ascultatorilor intr-o maniera profesionista.Povestea impresionanta suprinsa in materialul special Europa FM s-a facut remarcata in Europa si a intrat pe lista scurta a concursului.

“Ca ziarist, ma bucur ca exista inca in Romania institutii media ca Europa FM, de unde reportajul radiofonic nu a fost inca izgonit, iar aceasta nominalizare care ma onoreaza nu face decat sa confirme faptul ca nu am gresit abordand acest gen jurnalistic. Astept cu interes momentul jurizarii, insa cel mai important premiu mi-a fost deja acordat mie si colegilor mei din echipa Europa FM – faptul ca suntem considerati de romani cel mai de incredere post de radio”, declara Elena Tudor.

Prix Europa este un eveniment sustinut de organizatia Prix Europa Alliance, formata din 25 de radiodifuzori din Europa de Est si Occidentala, precum si de mai multe institutii europene si Landul Berlin & Brandenburg. in cei 20 de ani trecuti de la caderea Cortinei de Fier, Prix Europa a reusit sa aduca la un loc producatorii de media de diverse limbi si background-uri, contribuind la dezvoltarea identitatii comune europene. Interesul fata de principala competitie media din Europa pentru productiile de calitate pentru televiziune, radio si media emergente a fost, potrivit organizatorilor, extrem de mare anul acesta, cand se sarbatoresc si 20 de ani de la caderea Cortinei de Fier. Din cele 665 de proiecte inscrise de 40 de tari, au fost nominalizate 231 de productii, care vor concura in perioada 17 - 24 octombrie la Haus des Rundfunks din Berlin.

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-6161432-europa-fost-nominalizat-prix-europa-2009.htm

ROM EUROPEAN REVINE LA TVR

2009-09-14T19:28:00.009+03:00

Dragii nostri,

In 15 septembrie, la ora 15.30, TVR1 a transmis primul episod din noua serie a emisiunii ROM EUROPEAN.

Subiectul acestui prim episod au fost TABERELE S.P.E.R. organizate in perioada 2-14 august 2009 la Timisul de Sus.

ROM EUROPEAN se afla la al treilea an de existenta si acopera obiectiv subiecte relevante despre romi, prin reportaje de investigatie sau pornind de la initiativele antidiscriminare din societate. Nu uitati, in fiecare marti, la ora 15.30, pe TVR 1.

Mai multe detalii gasiti pe http://www.romeuropean.ro/

Lansare si dezbatere - Imaginea etniei rome în Romania

2009-09-14T14:50:00.010+03:00

Pe 10 septembrie, S.P.E.R. a organizat conferinţa de presă de lansare a rezultatelor „Barometrului interetnic 2009 – Romii şi majoritarii”, realizat prin intermediul institutului IMAS. Cu această ocazie, s-a dat publicităţii şi analiza de presă: Imaginea etniei rome în presa scrisă şi ştirile TV (autor Media Image) bazată pe monitorizarea a 8 publicaţii centrale şi a jurnalelor de ştiri din prime-time ale principalelor televiziuni, în perioada decembrie 2008 – mai 2009.

Rezultatele cercetării au dezvăluit că, deşi comparativ cu 2002, există o uşoară ameliorare a stereotipurilor negative, între populaţia majoritară şi populaţia romă sunt încă importante diferenţe de percepţie: 20% dintre etnicii non-romi consideră că romii nu au ce căuta în România, iar peste 68% dintre ei refuză ideea intrării unui rom în propria familie, prin căsătorie.

Analiza media prezentată în întâlnire concluzionează că imaginea romilor în presa scrisă şi în ştirile TV este una încă lipsită de substanţă, bazată pe stereotipuri. O treime din articolele din presa scrisă din perioada analizată au cuprins prezentări negative la adresa etniei rome. Aproape două treimi din ştirile TV analizate au cuprins prezentări negative şi stereotipe ale etnicilor romi,fie prin emiterea de mărci tendenţioase, fie prin asocierea explicită a etniei cu acte infracţionale.

Cele două informări au fost urmate de o dezbatere ce a avut ca temă ”Rolul presei în formarea şi schimbarea percepţiilor românilor. Mass media – actor social”. Jurnaliştii, seniorii de presă, sociologii şi reprezentanţi ai ONG-urilor de drepturile omului au vorbit despre preponderenţa articolelor cu încărcătură emoţională puternic negativă pentru atragerea unui număr mare de cititori, graniţa între sancţionarea unui discurs discriminatoriu de către instituţii ca CNA şi CNCD şi libertatea de exprimare, rolul crescând al marketingului şi implicit al raţiunilor financiare în stabilirea politicilor editoriale, modul în care liberul arbitru al jurnalistului contează sau nu în respectarea normelor deontologice.

Mulţumim Facultăţii de Sociologie, facultate cu cei mai multi absolvenţi de etnie romă din România, pentru găzduirea întâlnirii.

Puteţi consulta rezultatele celor două studii prezentate în cadrul conferinţei pe http://www.sper.org.ro/index.php?page=13 şi http://www.sgg.ro/.

Mai jos, puteti citi perspectiva lui Mircea Toma, expert in cadrul proiectului S.P.E.R., asupra cercetarii:

Pulsul intoleranţei - 2009: lupta societăţii cu realitatea
Există două domenii care au devenit proverbiale sub aspectul crizei reperelor: "la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea". Autoironia asumată prin acest exemplu de înţelepciune culturală se opreşte, însă, la cele două activităţi. În problema romilor cvasitotalitatea non-romilor se pretinde competentă, fără nici o nuanţă de atenuare autocritică. O situaţie care dăinuie de-a lungul celor circa 700 de ani de istorie comună pe teritoriul de azi a României. Toţi ne-romii ştiu şi se pronunţă fără să şovăie despre cum sunt romii, deşi unica sursă de "cunoaştere" sunt percepţiile stereotipe care i-au însoţit pe romi încă de la sosirea lor în Europa. Dacă e să ne referim la învăţământul instituţionalizat, până în urmă cu doi ani, în România nu a existat nici o informaţie sistematică şi documentată cu privire la una dintre cele mai numeroase etnii - azi estimările acceptate de instanţe internaţionale vorbesc despre o populaţie de aproximativ 2,5 milioane persoane - "conlocuitoare". Dacă e să comparăm cantitatea de informaţie dedicată, în manualele de istorie, maghiarilor, evreilor, turcilor cu zero-ul dedicat romilor, nu putem decât să suspectăm de contaminare a politicilor educaţionale cu intoleranţă faţă de această etnie "specială".

Mediul academic a început să compenseze acest dezechilibru încă din anii interbelici, dar nivelul de penetrare a produselor de cercetare în creuzetul autorilor de politici publice a fost, până în urmă cu câţiva ani, cvasinul. O vizibilă intensificare a preocupărilor pentru o cunoaştere a dinamicii relaţiilor interetnice a avut loc în ultimul deceniu. Unul dintre instrumentele care a câştigat recunoaştere în spaţiul cerectării sociologice este "Barometrul relaţiilor etnice". Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală de la Cluj a lansat, sub această denumire, în anul 2000, seria de cercetări periodice a relaţiilor interetnice. Scopul acestei abordări a fost: "monitorizarea şi evaluarea situaţiei grupurilor etnice din România, auto-percepţia şi modul de percepere a alterităţii, dinamica reprezentărilor şi stereotipurilor diferitelor grupuri etnice, construirea şi afirmarea identităţii etnice şi naţionale, nivelul de impact şi cunoaştere al politicilor publice faţă de minorităţi în România, discursul public în legătură cu minorităţile etnice în diferite contexte".
Asumarea, de către Guvernul României, prin programul SPER, a continuării acestei cercetări - a cărei ultimă ediţie a avut loc în 2002- este relevantă pentru depăşirea istoricei rupturi dintre cunoaşterea ştiinţifică şi construirea politicilor publice. Este semnul că, la nivelul politicului, a fost conştientizată necesitatea unei modificări de paradigmă: o problemă socială gravă, cu rădăcini extrem de adânci în mentalitatea populaţiei majoritare, nu poate fi rezolvată cu argumente care izvorăsc din aceeaşi mentalitate ci este nevoie să se clădească pe realitatea socială. Iar realitatea, după cum veţi constata descifrând rezultatele cercetării realizate de IMAS, este, sub multe dimensiuni, dramatică.

Mircea Toma, Expert program S.P.E.R

Vizita de presa in comunitati rome din judetul Doj, 3-5 septembrie

2009-09-07T16:46:00.015+03:00

Odata ajunsi la Craiova, inainte de vizita in comunitati, ne-am intalnit, informal, cu mai multe persoane care gestioneaza « problematica romilor ». I-am avut alaturi de noi pentru a ne familiariza cu situatia romilor din Craiova pe Mirela Sandu- Expert Birou 4 sud-vest Oltenia - Agentia Nationala pentru Romi , Alin Banu- reprezentant organizatia T.R.U.S.T., Cherata Lucian- Inspector scolar, Lelioara Nicola- Inspector Scolar General, Vasile Velcu Nazdravan- Profesor de Limba Romani, Asociatia Caramizarilor.

Pe de-o parte, au fost enumerate proiectele in derulare care urmaresc imbunatatirea situatiei romilor, de la infrastructura zonelor in care locuiesc si pana la educatie. Desi au recunoscut ca sunt intr-adevar probleme in comunitatile de romi din Craiova, toti participantii la discutie au vrut sa sublinieze ca acestia, in ansamblu, nu sunt raufacatori periculosi, asa cum ii prezinta presa.
Ei spun ca incidente izolate i-au facut pe oameni sa generalizeze si sa considere Craiova, in mod gresit, « o pata neagra a Romaniei ».
Vizita noastra in Craiova a demonstrat ca te poti simti in siguranta in acest oras, printre romi.

Prima oprire pe teren a fost la Listeava, in comuna Ostroveni, sat in care dintr-o populatie de 1700 de oameni, 401 sunt de etnie roma. Ocupatia principala a romilor de aici, « furata » si de unii romani, este producerea caramizilor.
Ei sunt romii caramidari, ultima generatie care a reusit sa perpetueze aceasta meserie, dupa cum ne spune liderul informal, Barbu Gheorghe. Acum comenzile vin din ce in ce mai rar pentru ca este mai ieftin sa-ti cumperi materiale « fabricate pe banda rulanta ».
Barbu Gheorghe ne spune ca o caramida se vinde cam cu 20, 30 de bani, ceea ce inseamna un venit de 300-400 de RON/ 10 000 de caramizi care ocupa ca timp cam 2 saptamani. Nu e deloc profitabil- din cauza efortului pe care-l implica aceasta meserie si a caldurii insuportabile care ii obliga pe oameni sa aiba un numar limitat de ore in care pot da drumul cuptoarelor.
Astfel, peste 80% dintre tinerii romi din sat au renuntat la meseria traditionala a parintilor si au plecat « afara », de unde se intorc mai instariti pentru a-si ajuta familiile, pentru a-si construi o casa si a-si asigura un trai bun in Romania.

Intr-una dintre zonele satului exista inca 8 bordeie in care romii traiesc in conditii mizere, cu serpii si mustele laolalta, intr-un miros intepator. Ar dori sa duca un trai normal,in case curate, cu apa curenta, dar saracia nu ii lasa. Nu le-a ramas decat sa astepte modulele promise de primar, locuintele provizorii folosite in cazul inundatiilor.

In a doua zi am vizitat 3 cartiere din orasul Craiova : « la Baraci », « Popoveni » si « Fata Luncii ».

In zona « La Baraci », numita si « Drumul Apelor », oamenii traiesc in conditii subumane. Localnicii ne spun ca pe strada sunt 98 de familii din care 10 sunt de romani, iar restul de romi.
Toate aceste familii folosesc 3 cismele si 3 toalete ecologice. Romii de aici traiesc din reciclarea gunoaielor, din ajutorul social, muncesc cu ziua, unii mananca din gunoaie iar altii sunt plecati la cersit in strainatate.
O mare parte din copiii de pe strada ne spun ca nu au fost dati la scoala, parintii justificandu-se ca nu au bani sa ii trimita si ca oricum, stiu situatia din scoli, stiu ca se discrimineaza si copiii lor sufera. Totusi, se gasesc si copii care merg la scoala, la liceu. Sunt doi care au ajuns si la facultate.
Mamele din aceasta zona se plang ca hepatita si bolile infectioase sunt frecvente pe strada lor, avand in vedere ca traiesc intr-un focar de infectie uitat de toata lumea, inclusiv de Primarie.

In cartierul «Popoveni », am intrat in contact cu o comunitate traditionala de caldarari, ceva mai instariti. Le-am vazut frumoasele case si palate despartite de o canalizare deschisa, plina de mizerie, transformata rapid in groapa de gunoi pentru ca nimeni nu vine sa ridice deseurile din zona.
Alin Banu de la organizatia T.R.U.S.T ne-a semnalat o alta problema a cartierului Popoveni legata de scoala cu clasele I-IV din cartier, unde exista segregare « rezidentiala » pentru ca sunt doar romi in zona.
Se pare ca din 90 de copii care merg la aceasta scoala, doar 2 stiu sa scrie si sa citeasca. Astfel, copiii trec primele 4 clase usor, pentru ca profesorii sunt indiferenti, dar se trezesc incapabili de a-si continua studiile - le lipseste minimul de informatii pe care ar fi trebuit sa-l dobandeasca in 4 ani.
Ca ocupatie, unii dintre romii de aici mai au inca meserii traditionale, fac caldari si alte obiecte mestesugaresti, iar altii recicleaza deseuri. In general, la ora pranzului toti barbatii sunt plecati la munca. Acasa raman doar femeile care mai fac costume traditionale si au grija de copii.

Pe seara, am mers in cartierul cel mai rau famat din Craiova, « Fata Luncii » - comunitate in care « se stie » ca nu se poate patrunde in siguranta.
Am fost intampinati prietenos pe strazi, fara niciun incident. Romii de acolo sunt si ei nemultumiti de renumele dat zonei, mai ales ca nu exista incidente decat foarte rar, cazuri singulare pe care si ei le dezaproba. Cei mai multi de aici au legaturi cu strainatatea prin copii, au masini scumpe cu numere straine pe care si le plimba pe strazile neasfaltate din cartier. Si aici lipseste canalizarea.

Vineri am fost invitati de catre Parintele Stanulica sa vizitam centrul de zi al Asociatiei Vasiliada, un adevarat model de succes pentru integrarea si ajutorarea copiilor defavorizati, atat romi, cat si romani. I-am gasit pe copii veseli, cantand, la sfarsitul programului. Sunt copii care au avut norocul sa intre in programe care ii ajuta sa nu renunte la scoala si sa aiba o viata normala, cu nevoile primare asigurate.

La finalul zilei, am dorit sa verificam daca romii au liber acces in cluburile din Craiova. I-am pus "la inaintare" pe colegii nostri Ciprian Necula si Marian Parvu, ambii de etnie roma. Celor 2 li s-au cerut legitimatii la intrare, desi aceste "acte" nu exista deloc in politica localului. La plecarea lor, bodyguarzii clubului le-au spus jurnalistilor de etnie romana sa mai astepte putin, pentru ca nu au voie sa le dea romilor voie inauntru.
Ma intreb cum este sa fii in pielea unui tanar rom care-si doreste o viata normala dar caruia i se refuza acest drept...

In ultima zi, inainte de plecare, am mers in consacratul targ second-hand din Craiova, unde am aflat ca romii vand pentru romani. Hainele se vand la preturi infime, « la gramada », iar comerciantii sunt amabili, caci altfel targul nu ar fi plin de oameni in fiecare zi.
La finalul jurnalului, spun doar ca realitatea de acolo nu este aceeasi cu inchipuirile pe care oamenii si le fac despre romi. Atat de multe tipuri de romi, de oameni, de obiceiuri, de vieti, de atitudini…e greu sa generalizezi :)

Asteptam si impresiile jurnalistilor din aceasta vizita :)
Irina Georgescu-voluntar S.P.E.R

Mai multe poze:

http://picasaweb.google.com/sperorg/VizitaInComunitatiRomeDinJudetulDolj35Septembrie#

ESMA REDZEPOVA- “Regina Balcanilor” sau “a doua Maică Tereza”, o nominalizată la Premiul Nobel Pentru Pace vine la PLAI

2009-09-07T10:22:00.002+03:00

Cea supranumită „Regina Balcanilor”, ESMA REDZEPOVA, s-a născut la Skopje în 1943, într-o familie mixtă – rromă-evreiască. A fost primul artist balcanic care a reuşit să popularizeze muzica ţigănească în afara etniei sale, la începutul anilor 1960. Esma este celebră în lumea întreagă pentru arta sa şi pentru activităţile umanitare, datorită cărora a ajuns să fie considerată de unii drept „cea de a doua Maică Tereza”.

Esma a obţinut titlul de Regina Cântecelor Romani cu ocazia primei ediţii a World Festival of Romani Music care a avut loc în India în 1976. La festivalul Roma Experiences de la Moscova din anul 2000, Esma a fost laureată ca Interpreta roma a secolului. Esma, împreună cu Ansamblul Teodosievski, au cântat pentru numeroşi şefi de stat, printre care premierul indian Indira Ghandi. Per ansamblu, Esma este de patru decenii într-un turneu continuu cu Ansamblul Teodosievski, alături de care a susţinut peste 15.000 de concerte, dintre care 2000 umanitare, în mai mult de 30 de ţări.

Activităţile umanitare ale Esmei sunt cunoscute în lumea întreagă şi se derulează şi astăzi prin intermediul Casei Umanităţii şi a Muzeului Muzicii Esma şi Stevo Teodosievski – instituţie fondată de Esma Redzepova şi donată ulterior oraşului Skopje şi Republicii Macedonia ca institut de prezervare a tradiţiilor culturale. Esma s-a ocupat fără întrerupere de programe de asistenţă şi sprijin pentru romii oprimaţi din Macedonia precum şi pentru refugiaţii din Kosovo. Este preşedinte de onoare al Crucii Roşii Macedoneene, al cărei activist este încă din copilărie. Institutul Biografic American i-a decernat Medalia de Onoare în anul 2000, iar Confederaţia Femeilor Roma a proclamat-o „Femeia Mileniului”. În 2002 a primit Premiul Maica Tereza şi titlul de Ambasador al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţii în Macedonia. Priorităţile sale, în momentul de faţă, sunt cele legate de finanţarea de operaţii pentru cei care au nevoie şi nu pot să şi le permită, precum şi activitatea de donator pentru sănătate şi pentru educaţie. Bogata activitate umanitară i-a adus două nominalizări la Premiul Nobel pentru pace.

Cititi in continuare desprev Ema Redzepova aici: http://www.plai.ro/muzica/esma-redzepova/

Vizionare in premiera a Filmelor realizate de catre cei 400 de copii romi, despre istoria etniei lor

2009-09-06T20:45:00.009+03:00

Marţi, 01 septembrie, pe terasa de la Green Hours, am văzut film şi am povestit despre taberele SPER de la Timişul de Sus împreună cu invitaţi oficiali din partea organizaţiilor roma şi din partea presei, împreună cu trainerii şi voluntarii implicaţi în aceste tabere şi, evident, împreună cu toţi colegii din echipa SPER: Ciprian, Mircea, Raluca, Mircea mic, Irina, Dragoş, Christina şi Marta.

Cel mai important invitat a fost publicul larg, curios să vadă filmul realizat de cei peste 400 de copii romi cu care am lucrat în tabără. A fost un public empatic, cald, care a aplaudat şi a zâmbit sau a rămas pe gânduri după fiecare dintre cele 15 episoade adaptate după istoria etniei rome. "Am aflat lucruri pe care nu le ştiam despre romi", mi-a spus impresionată Marion (jurnalistă franceză în România).

Pentru echipă şi pentru staff-ul care ne-a ajutat, timp de 3 săptămâni, în august, la Timişul de Sus, a fost un moment de trei ori emoţionant: o dată pentru că am revăzut filmul realizat împreună cu copiii; a doua oară, pentru că am retrăit, astfel, "filmul" real al frumoaselor zile de tabără; şi încă o dată, pentru că am simţit solidaritatea publicului.

Chiar dacă nu au fost prezenţi, copiii romi care au venit în tabere din toată ţara şi care au făcut toate acestea posibile, au fost, simbolic, principalii invitaţi ai serii şi principalii ei beneficiari. Sunt convinsă că nu puţini dintre cei prezenţi au continuat să-şi amintească, mult după această seară, mesajul care a revenit de 15 ori pe ecran în timpul vizionării: Discriminarea romilor se învaţă acasă. Cunoaşte-i înainte să-i judeci!

Multumim ca ati adoptat codul etic pe blogurile voastre!

2009-09-01T13:54:00.005+03:00

ACCEPT: http://www.accept-romania.ro/blog/
Titus: http://www.titusblog.net/
Lucian Popescu: http://www.merlin.hotnews.ro/
Romanita Iordache: http://antidiscriminare.blogspot.com/
Dragos Bucurenci: http://www.bucurenci.ro/
Anca Banescu: http://statiputin.blogspot.com/
Underhill: http://rataciri.wordpress.com/
Ce-re: http://www.ce-re.ro/blog/
KMLX: http://kmlx.wordpress.com/
Redcrew: http://redcrew.blogspot.com/
Dan: http://conteaza.wordpress.com/
Centrul Sf. Anton: http://centrulsocialsfanton.blogspot.com/
Teen Press: http://www.teenpress.blogspot.com/
Lesbiene-romania: http://lesbiene-romania.blogspot.com/
Hatea: http://hateablog.wordpress.com/
Alexandru Seres: http://alexandruseres.com/
Mihail Musat: http://www.musat.com.ro/
The open coffeeshop: http://roxannaz.blogspot.com/
De dragul jocului: www.dedraguljocului.blogspot.com

Cateva pareri despre taberele S.P.E.R...

2009-08-28T16:33:00.010+03:00

De la traineri si voluntari:

DORU GABRIEL PATRU, voluntar - Strategic Planner - Lowe&Partners
"O experienta care a capatat valente personale si in urma careia eu unul am invatat foarte multe de la cei mici. SPER ca si ei plecat un pic mai bogati sufleteste si mandri de istoria si vitalitatea creatoare ce le curge prin vene. Succes!!!"

DAN COSTEL STOICA, voluntar - Student Automatică, Craiova
"A fost o experienţă de neuitat alături de nişte oameni minunaţi, indiferent de culoarea pielii lor."

ANDREI CHIŞCU, trainer - Psiholog clinician, Asociaţia "Salvaţi Copiii"
" “Şi eu sunt tigan!” pentru că în cele două saptămâni copiii m-au întrebat în câteva rânduri, aşteptându-se în mod vădit la ACEL răspuns, dacă sunt şi eu ţigan. Îmi părea rău că nu le puteam confirma, însă pe toată perioada asta şi legat de ce s-a petrecut în tabără, ei m-au făcut să mă simt ţigan. Ţigan şi nu rom, o dată pentru că aşa mi-au pus întrebarea, şi apoi, pentru că, în acest fel, mă declar solidar cu ei, în discriminarea lor. "

MARIA NICOLA, trainer - Actor, scenograf, Teatrul Tony Bulandra Târgovişte
"Sunt chipuri pe care nu aş vrea să le uit vreodată.... "

RUDY MOCA, trainer - Actor, trainer – expert pentru metoda de „Teatru Forum-Dezbatere”, realizator si prezentator al emisiunii "Gypsy Show"- Televiziunea Tg. Mures
"Eroii au un singur nume: copii. Felicitari!"

MARIANA SANDU, trainer - Secretar general Asociatia Amphitheatrrom, consilier principal în cadrul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
"Eu pot sa spun ca toata munca, adică si luna dinainte de tabere in care a trebuit sa aleg si sa documentez cele 15 momente istorice, a meritat. Copiii au fost deosebiti, foarte diferiti, dar cu capacitati de socializare si adaptare extraordinare. Eu, personal simt ca munca mea a fost rasplatita mai ales prin lacrimile de multumire pe care nu si le puteau stapani copiii la plecarea din tabara, spunand ca n-au mai avut o astfel de experienta si oameni carora sa le pese de ei, sa-i valorizeze, sa se implice si să facă impreuna cu ei un filmulet care le-a produs o adevarata bucurie. Ma bucur sincer ca am facut parte din aceasta echipa!"

De la copii:

ANDRONACHE IONUT, 12 ani, Dolj- Plecarea acasa...parca ne-a durut putin, dar si dorul de acasa a fost puternic. A fost o experienta de neuitat!"

IRIMIA IONELA-CRISTINA, 14 ani , Giurgiu- In tabara asta a fost foarte frumos, mi-a placut foarte mult si m-am jucat, am dansat, am facut un film de exceptie, toti oamenii, toate "doamnele si domni", au fost buni la suflet inclusiv cei din echipa mea preferata si culoarea ALBASTRA.

TABĂ ADRIAN, 15 ani- ...cu ocazia acestei tabere am învăţat şi istoria romilor pe care voiam să o cunosc de multă vreme. Încep să mă simt prost deoarece nu ştiu să vorbesc limba romani şi nu am unde să învăţ pentru că dacă aş avea n-aş ezita deloc să fac acest lucru. ..rămâne o experienţă inedită pentru mine această tabără. Vă mulţumesc!

Madonna si dansurile tiganesti

2009-08-27T16:21:00.003+03:00

Cititi articolul integral aici: http://www.adevarul.ro/articole/madonna-a-cantat-pentru-romancele-frumoase.html

Fiecare detaliu, pas şi orice mişcare sunt atente studiate pentru ca întregul mecanism de pe scenă să decurgă fără niciun un soi de întrerupere. Publicul a aplaudat încontinuu participarea ţiganilor ruşi, iar Madonna s-a înhămat la o horă cu dansatorii.

„Doli Doli“, o mostră de muzică ţigănească rusească autentică, interpretată de Trio Kolpakov, a animat şi mai tare publicul. „Am citit că există multă discriminare în Europa de Est împotriva ţiganilor“, moment în care o mare parte a publicului a început să huiduie, iar Madonna a continuat să spună că „Şi ţiganii, şi homosexualii sunt discriminaţi, dar toţi suntem egali. Trebuie să fim toleranţi“, cuvinte la care a fost aplaudată îndelung de public.

„Furtuna“ a fost calmată imediat de celebra baladă câştigătoare de Oscar, „You Must Love Me“, de pe coloana sonoră a filmului „Evita“. Momentul, poate unul dintre cele mai emoţionante ale întregului show, a fost potenţat de acompaniamentul de excepţie al lăutarilor ţigani.

http://videonews.ro/action/viewvideo/22823/Moment-gipsy--lecie-antidiscriminare-in-concertul-Madonnei-la-Bucureti/

O oră cu romii unitarieni din Sânvasii: "Suntem ţigani ungureşti"

2009-08-26T11:55:00.001+03:00

MOTTO: “Părinţii noştri ne-au învăţat să nu fur, să nu minţesc, să nu fac prostie, să nu aduc ruşine pe ei, să fii curat, să fii cinstit, să am încredere în Dumnezeu. La cineva dacă mă duc acasă să nu duc afară pe poartă cuvântul; să mă port bine unde mă duc, eu cu asta am rămas de la părinţii mei şi asta i-am învăţat şi pe copiii mei” (Samu Cati, femeie romă din Sânvasii, Mureş)

Doar microbuzul hodorogit Tîrgu Mureş - Miercurea Nirajului întrerupe la prânz liniştea din Sânvăsii. La magazinul de la intrarea în sat, doi vecini beau bere. Unul este foarte vorbăreţ, celălalt taciturn, probabil şi pentru că nu vorbeşte româneşte. “Dumnezeu când o făcut lumea şi o făcut pâmântul şi a avut gând să facem om să lucreze pe pământ nu a zis să facem ungur, român, sau ţigan. Numai un om o făcut şi trebuie să iubim unul pe altul", spune ungurul Alexandru Toth, fost miner, CFR-ist, acum pensionar.

În satul mureşean aflat la 30 de kilometri de Tîrgu Mureş trăieşte un singur român - o femeie care a venit cu mulţi ani în urmă din Iaşi şi care “vorbeşte acum la perfecţie ungureşte” - şi cinci familii de romi. Restul sunt maghiari. Alexandru spune însă că nu are prejudecăţi. "Pune degetul aicia şi tu şi eu şi hai, taie cu briceagul, să vedem care sânge e mai roşu, al meu sau al dumneavostră? (râde). Suntem toţi oameni. Mie nu mi-a plăcut să spun: ăsta e ţigan, ăsta ungur....Sunt ţigani aici, dar nicio problemă".

"Suntem ţigani ungureşti"Mai în deal de magazinul sătesc se înşiră zeci de curţi. Majoritatea grădinilor sunt curăţate, casele vopsite, gardurile noi, flori pe prispă. O singură curte iese din peisaj. Fără gard şi cu bălării care cresc nederanjate, în mijlocul ogrăzii tronează o sobă ruginită iar în jurul casei stau acoperite cu prelate albastre aparate electrocasnice şi piese de mobilier. " Suntem ţigani ungureşti. Eu am furat limba asta română, nu numai pe limba mamii să o ştim", se recomandă Samu Cati (53 de ani), mamă cu doi copii şi trei nepoţi, aflaţi în căutarea unui adăpost.

Citi articolul integral aici: http://www.adevarul.ro/articole/o-ora-cu-romii-unitarieni-din-sanvasii-suntem-tigani-unguresti-nu-facem-furaturi-nu-murim-pe-altii-nu.html

Conflictele etnice continuă în Harghita: de veghe în lanul cu ţigani

2009-08-26T11:30:00.002+03:00

În fiecare luni seară, în faţa caselor ţiganilor din Sânmărtin se adună maghiarii din sat. Cu trei luni în urmă au atacat casele romilor, au dat foc şi i-au alungat în pădure, supăraţi că romii obişnuiau să fure. Maghiarii au făcut un pact cu ei, în 15 puncte, prin care le-au impus reguli de trai, dar şi să-ţi vândă caii. Ţiganii au semnat.

L-au si respectat, până acum nu s-au înregistrat încălcări. Deşi pactul este considerat abuziv de unele organizaţii civice, romii au tăcut şi au înghiţit. Şi ei se consideră vinovaţi pentru cei care comiteau furturi. Acum sunt atât de speriaţi încât nu mai au curajul să iasă în drum, la întâlnirea cu maghiarii. Stau mai deoparte, câţiva adulţi şi câţiva puşti. Au înţeles că nu e de glumă. Iar maghiarii le amintesc asta în fiecare luni seară.

[...]

Carol şi ţiganii lui

Pe câmpurile dintre Sânmărtin şi Miercurea Ciuc, peste pământul înbubat cu cartofi, ţigăncile îşi flutură fustele înflorate şi iute, iute umplu sacii roşii cu cartofi. Copiii lor se joacă în ţărână, cuminţi, iar calul paşte alături, lângă căruţă. Seara, Carol le dă câte un sac cu cartofi pentru ziua de muncă. Femeile îi pun în căruţă, cartofii şi copiii, îşi strâng fustele înflorate şi pornesc spre casele lor. E mulţumit cum lucrează cu ei, de mulţi ani. Lui Carol îi plac ţiganii aşa cum sunt. „În India, stau sub copac şi gândesc, acolo sunt considerati intelepţi. Aşa sunt ei. Altfel decât noi. Vin să lucreze la cartofi cu mine doar dacă vor, dacă le place. Nu trebuie să-i schimbăm şi nici nu e bine să se schimbe. Mie îmi plac aşa cum sunt.“ Dar Carol este cercetător ştiinţific la Miercurea Ciuc. El ştie că nu poţi să accepţi ceva decât dacă-l înţelegi.

Cititi articolul integral aici: http://www.cotidianul.ro/conflictele_etnice_continua_in_harghita_de_veghe_in_lanul_cu_tigani-95854.html

Multumim CEDU 2000+

2009-08-21T15:13:00.008+03:00

Cu o saptamana inainte de tabere am luat telefonul in mana si baza de date cu ONG-uri si am stat o zi intreaga sunand si cerand obiecte care ar fi putut deveni cadouri pentru copiii prezenti in taberele SPER. In momentul acela aveam garantia ca vor primi caiete, pixuri si un pachet de culori.

Din pacate, din atatea ONG-uri sunate, doar 5 au spus ca incearca sa caute prin sediu, 2 mi-au raspuns ca nu se poate si numai unul mi-a promis ceva si anume multe carti pentru copii si pentru insotitori. Asa a si fost, ne-au ajutat foarte mult. Astfel, din subsolul magic al acestei organizatii au aparut o puzderie de carti frumos ilustrate si cu un continut perfect pentru categoria de varsta vizata. Ne-am bucurat si noi pentru ca, in definitiv, sunt obiectele care dainuiesc cel mai mult in casa unui om. Copiii au inceput sa intre in holul hotelului, noi organizam cartile, zburdau printre teancuri, razand si intreband daca acestea sunt cadourile lor. Frumoasa senzatie de fericire in aer.

Multi dintre copii nu stiau romani dar isi doreau foarte mult sa invete... sa speram ca vor reusi cu ajutorul dictionarelor si abecedarelor.

ONG-ul de care vorbeam este Fundatia Centrul Educatia 2000+. Mai jos se afla o prezentare a acestuia. Le multumim din partea fiecarui copil pe care l-au fericit.

(Raluca Ilie – voluntar SPER)

Fundatia Centrul Educatia 2000+ este o organizatie, independenta de politici, consultanta si servicii educationale. Centrul - creat in decembrie 1999 - face parte din Soros Open Network, cea mai importanta retea de organizatii neguvernamentale si civice din Romania.
Centrul are un solid portofoliu de programe si proiecte, precum si o extinsa activitate curenta, care il situeaza in topul organizatiilor implicate in derularea de programe educationale in Romania; Centrul deruleaza o paleta larga de activitatii de consultanta educationala si de asistenta tehnica din Europa Centrala si de Est.

De programele si expertiza Centrului Educatia 2000+ au beneficiat, de-a lungul anilor, grupuri largi de elevi, profesori si alte categorii de specialisti in domeniu, contributia organizatiei la dezvoltarea practicilor curente de reforma a sistemului de invatamant concretizandu-se in modele educationale implementate astazi in Romania si in numeroase tari din Europa Centrala si de Est.

In ceea ce priveste standardele profesionale si procedurile institutionale, Centrul Educatia 2000+ este o organizatie de tip think tank, care invata permanent din experienta proprie si a altor organizatii. Centrul isi stabileste prioritatile si isi selecteaza ariile proiectelor si ale serviciilor sale in functie de nevoile concrete ale clientilor sai, precum si de evolutia pietei educationale nationale si internationale.

Centrul Educatia 2000+ sustine promovarea in Romania a valorilor unei societati globale deschise prin:

sustinerea dezvoltarii unui sistem educational public, democratic si deschis, caracterizat prin competitie transparenta si onesta, cooperare, incurajarea initiativei individuale si a inovatiei in domeniu;
promovarea initiativelor care vizeaza egalitata sanselor prin educatie, formarea centrata pe elev, implicarea mai larga a comunitatii in viata scolii si dezvoltarea unor modele de implementare a reformei educationale care sa poata fi replicate ulterior la scara nationala.

POVESTE DIN TABĂRĂ. TIMIŞUL DE SUS, 2-14 AUGUST

2009-08-18T16:49:00.008+03:00

Şi am fost cu toţii în tabără...La Timişul de Sus şi vremea a ţinut cu noi. A plouat doar două zile din cele 14 (spre norocul nostru, atunci nu aveam activităţi în natură). În rest, a fost un soare minunat. Dimineaţa îl simţeai puternic pe terenul de sport unde toţi cei 400 de copii romi din taberele de dezvoltare a stimei de sine făceau, împreună cu Mugur Ciumăgeanu şi Mircea Toma – doi dintre trainerii seniori – jocuri de înviorare J. Să vă dau un exemplu: s-au aliniat în ordinea numărului de la pantof. Cel mai mic avea 27; apoi, în ordinea culorii pielii: de la cel mai “palid” până la cel mai “african”: cameruneza Sylviane - voluntar în aceaste tabere. Şi-au dat seama că diferenţele descoperite nu contează pentru ei. Ci, eventual, pentru alţii. Prin urmare, au fost bulinaţi! În fiecare zi, o treime dintre cei prezenţi, prin tragere la sorţi, au fost obligaţi să poarte o bulină mare, albă, pe spate – ca semn al stigmei. Stigmaţii (nimeni nu a scăpat, inclusiv trainerii) stăteau într-un “ţarc” în parcul din faţa hotelului şi erau obligaţi să alerge trei ture de teren de sport înainte de a lua masa de prânz. Asemeni robilor romi de la curţile boierilor.
Fiecare dintre cele trei tabere s-a sfârşit cu vizionarea festivă a filmelor scurte – cinci la număr - produse de fiecare grupă. Am uitat să vă spun: fiecare serie era împărţită în cinci grupe (se deosebeau prin culorile tricourilor) conduse de câte 3 traineri şi 2 voluntari. Pentru copii, motivul participării în tabără a fost acesta: realizarea unui filmuleţ pornind de la momente din istoria romilor. Pentru a realiza aceste filme, copiii aveau nevoie de nişte “cursuri” intensive. Aceasta a fost motivaţia pentru adulţi: prin atelierele despre istoria romilor, ritmuri muzicale, limbă romani, port şi meserii tradiţionale, copiii romi îşi consolidau identitatea şi dezvoltau stimă de sine.
Pe lângă specialiştii psihologi, am avut echipe de traineri şi voluntari cu specializare în regie, scenariu, actorie, scenografie şi editare de film. Copiii au creat povestea filmului, l-au produs şi l-au jucat cu ajutorul adulţilor. Dintre temele istorice alese - romii în Imperiul Bizantin, tranzacţiile cu robi romi, domnia lui Ştefan Răzvan – domn rom al Moldovei, holocaustul romilor, romii în comunism.
Dar să vă povestesc totul puţin mai cronologic...Cele trei serii de tabără au durat fiecare câte cinci zile şi s-au desfăşurat în perioada 2-14 august. În prima zi a fiecărei tabere, după cazare şi masa de prânz, copiii şi-au făcut “blazoanele”. Proveniţi din comunităţi de pe întreg teritoriul ţării (din judeţele Sălaj, Dolj, Giurgiu, Mehedinţi, Ialomiţa, Galaţi, Olt, Iaşi, Tulcea şi Bucureşti), fiecare dintre ei a contribuit cu un desen-simbol la blazonul comunităţii din care făcea parte: Arc de triumf, peşti şi vapoare, costum tradiţional, cai, linguri de lemn... S-au stabilit deci identităţile. A urmat împărţirea pe grupe de câte 25-30 de copii. Aici nu a mai contat locul de provenienţă.
A doua zi, după “lecţia” de istorie a romilor din care copiii au aflat şi informaţii necunoscute pentru ei, au început pregătirile pentru film. În paralel, se desfăşurau atelierele tematice: muzică, port, meserii şi tradiţii.
Seara, mergeam cu toţii la disco, sau vizionam un film, ori copiii încingeau un concert ad-hoc –adevărată lecţie de virtuozitate. Am avut printre noi copii care cântau la flaut, acordeon, clarinet sau tobe. În plus, ne-au dovedit că sunt extraordinar de buni dansatori.
În ziua dinaintea plecării, au participat la jocuri anti-stigmă şi dezvoltare personală, iar seara, la cina festivă, au vizionat filmele. Producţii artistice unice ale taberelor, aceste filme reprezintă acum, pentru copii, marea lor realizare pe care noi vom încerca să o arătăm lumii în viitoare evenimente dedicate, pentru că merită!... La final, foc de tabără şi dans. Copiii au plecat acasă, sau cel puţin aşa mi s-a părut mie, cu figuri mai luminoase, cu bucurie şi încredere în ochi. Mândri. Iar eu...mi-am adus aminte de copilăria mea fericită...

Mai multe fotografii aici :)

http://picasaweb.google.ro/sperorg/TaberePentruDezvoltareaStimeiDeSineLaCopiiiRomi#

Pe internet au apărut "Zone libere de discriminare"

2009-08-03T17:26:00.009+03:00

Mulţumim tuturor celor care au adoptat Codul Etic Online şi butonul-ştampilă declarându-şi, de ieri, spaţiul gestionat online ca zonă liberă de discriminare.

Romaniţa Iordache (http://antidiscriminare.blogspot.com/), Dragoş Bucurenci (http://bucurenci.ro/), Lucian Popescu (http://merlin.hotnews.ro/) Anca Bănescu (http://statiputin.blogspot.com/), Titus Capilnean (http://www.titusblog.net/), Underhill
http://rataciri.wordpress.com ) sunt câţiva dintre bloggerii din topul listei de adepţi.

Vă invităm să citiţi mai jos şi notele personale a doi dintre ei, scrise cu ocazia aureglementării.

http://merlin.hotnews.ro/solidaritate-antidiscriminare.html

http://statiputin.blogspot.com/2009/08/hate-free-blog.html

CODUL ETIC ONLINE CU ŞTAMPILĂ, DE ASTĂZI PE BLOGURI

2009-08-02T12:35:00.013+03:00

Dragii noştri,

Datorită contribuţiilor voastre, am reuşit să finalizăm codul etic destinat mediului on-line. Este nevoie acum de ajutorul şi implicarea voastră pentru ca acest bun comun să aibă impact.

Ne-am gândit că cel mai potrivit moment pentru lansarea oficială a codului să fie 2 august- Ziua internaţională a comemorării Holocaustului Romilor.

Textul final al codului îl puteţi prelua intact sau într-o formă modificată, conform propriilor voastre preferinţe şi concepţii. Reamintim că asumarea codului etic este o acţiune voluntară de solidaritate în vederea transformării spaţiului on-line într-un mediu în care sunt respectate drepturile fundamentale ale omului.

De asemenea, am creat un buton-ştampilă (îl găsiţi şi în stânga-sus pe acest blog) care face trimiterea la textul codului etic.

Pentru a-l insera şi pe blogurile voastre vă rugăm să urmaţi instrucţiunile de mai jos:

Pe Blogger, adăugaţi un widget HTML/ Javascript în template-ul blogului şi copiaţi următorul cod:

Pe Wordpress, adăugaţi un Widget Text/ HTML în sidebar şi copiaţi urmatorul cod:

In cazul in care adoptati codul etic, va rugam sa ne trimiteti si noua linkul blogului prin comment sau prin e-mail la adresa: sper@ldk.ro

Pentru orice fel de întrebare sau sugestie, nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa sper@ldk.ro.

START! TABERELE PENTRU DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE

2009-08-01T21:19:00.005+03:00

Intre 2 si 14 august, la Timisul de Sus, 400 de copii romi participa la 3 serii de tabere pentru dezvoltarea stimei de sine.

Copiii au varste cuprinse intre 10 si 14 ani si provin din comunitati de pe intreg teritoriul Romaniei. Va vom tine la curent pe parcursul desfasurarii "evenimentelor".

Emisiunea "Rom European"

2009-07-29T15:13:00.004+03:00

Platforma de comunicare S.P.E.R. - Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma, contine si productia de televiziune Rom European care a fost difuzata la TVR 1. Seria de emisiuni va continua din toamna dar, pentru cei care sunt doresc sa vada sau sa revada fragmente, va invitam sa accesati linkul www.romeuropean.ro.

"Napoli, Roma si Calarasi"

Napoli, Roma si Calarasi from Nicu Dumitru on Vimeo.

Asteptam feedbackul vostru pentru a finaliza textul codulului etic antidiscriminare

2009-07-27T13:54:00.007+03:00

Gasiti mai jos forma actuala a codului etic, asa cum a fost formulata in urma dezbaterii „Ura virtuala vs. responsabilitate reala”. Codul etic reprezinta un set de aspiratii, si nu unul de reguli impuse, un manifest prin care - speram noi- actorii implicati isi vor exprima public atasamentul fata de principii etice nondiscriminatorii. Asumarea acestuia trebuie inteleasa ca o actiune voluntara de solidaritate care sa incurajeze respectarea drepturilor omului in spatiul on-line.

Dat fiind faptul ca el este un bun al tuturor , asteptam pana pe data 30 iulie 2009 feedbackul vostru (completari si/sau modificari pe textul codului, precum si propuneri de cai de popularizare), direct pe blog sau la adresa sper@ldk.ro, pentru a imbunatati si apoi promova impreuna codul etic antidiscriminare.

COD ETIC ANTIDISCRIMINARE
DOCUMENT IN LUCRU

I. Preambul manifest

Fiecare persoana are dreptul inviolabil la libera exprimare atat timp cat acesta nu afecteaza drepturile fundamentale ale altor persoane*.
Media online este un instrument care aduce noi posibilitati de comunicare si noi modalitati de a servi publicul.
Ca orice mijloc de comunicare in masa, media online trebuie sa-si cladeasca credibilitatea, asa cum a facut si media traditionala. Un mijloc prin care media online poate dobandi credibilitate si isi poate spori calitatea este asumarea unor mecanisme de autoreglementare asemanatoare celor din media traditionala.
Continutul generat de utilizatori este o componenta esentiala in construirea unor comunitati online si in exploatarea potentialului de interactivitate oferit de Internet. De asemenea, continutul generat de utilizatori este un element al mediei online ce contribuie la extinderea pietei ideilor, oferind posibilitatea de a aprofunda anumite teme de interes si conectand oameni cu interese asemanatoare.
Moderarea echilibrata a forumurilor de discutii contribuie la imbunatatirea calitatii intregului continut, adaugand forta si incredere elementelor de continut online, dinamizand dezbaterile. Prin contrast, dezbaterile nemoderate pot duce la insulte, atacuri la persoana si comentarii de calitate indoielnica, care pun intr-o lumina nefavorabila produsul promovat.
Demersul redactarii unui cod etic pentru media online vine ca o alternativa la initiativele legislative recente care risca sa afecteze grav libertatea de exprimare. Legislatia existenta contine deja reglementari care sanctioneaza penal discursul ce incita la ura, xenofobia, negarea holocaustului sau promovarea ideologiilor fasciste.
Acest cod etic trebuie vazut ca un set de aspiratii si nu ca un set de reguli, un manifest prin care se exprima public atasamentul fata de principii etice nondiscriminatorii.
Societatea este diversificata atat din punct de vedere al culorii pielii, apartenentei etnice, nationalitatii, orientarii sexuale, sexului cat si din punctul de vedere al opiniilor, viziunilor politice, religiei. Codul etic este un indrumar bazat pe principii etice care stau la baza oricarei societati deschise, in care oamenii nu sunt exclusi social pe baza etniei, culorii pielii, orientarii sexuale etc.
Codul nu are un mecanism propriu - zis de implementare. Implementarea principiilor etice existente aici se face prin asumarea acestuia de catre fiecare actor implicat, acestea aplicandu-se oricarei forme de continut online: text, audio, video, fotografii.
Preluarea codului etic reprezinta un gest de solidaritate pentru transformarea spatiului on-line intr-un mediu in care drepturile omului sunt respectate.

II. Norme
In redactarea materialelor si moderarea comentariilor care mentioneaza minoritati si grupuri vulnerabile, jurnalistii, bloggerii, administratorii paginilor web si moderatorii continuturilor online, cu responsabilitate, vor:

· promova libertatea de exprimare, incurajand dezbaterea de idei si discutiile in contradictoriu, chiar si atunci cand nu sunt de acord cu continutul acestora;
· respecta partenerii de dialog, combătând ideile, dar nu atacand partenerii de dialog!
· descuraja discriminarea prin intermediul internetului. Insultele sau afirmatiile rasiste, homofobe, sexiste sau discriminatorii fata de alte minoritati sau grupuri dezavantajate si incitarea la ura sunt intolerabile;
· evita incitarea la violenta si la comiterea de ilegalitati prin mesaje si comentarii;
· respecta demnitatea semenilor lor si vor evita mentionarea apartenentei la o anumita minoritate sau grup vulnerabil daca acestea nu sunt relevante, indiferent dacă este vorba de o minoritate nationala, etnica, rasiala, religioasa, sexuala, de vârstă sau de dizabilitate, precum si orice alt criteriu care ar putea genera discriminarea;
· evita utilizarea stereotipurilor si prejudecatilor cu privire la rasa, varsta, sex, orientare sexuala, religie, etnie, dizabilitate, statut seropozitiv sau orice alt criteriu; isi vor identifica propriile stereotipuri si prejudecati si se vor asigura ca nu le afecteaza comunicarea;
· respecta dreptul fiecarei persoane sau grup de persoane la autoidentificare/ de a fi numit asa cum isi doreste;
Principiile expuse mai sus se vor aplica inclusiv moderarii forumurilor/blogurilor/paginilor web ale mediilor online sau traditionale.

*va oferim un exemplu care ilustreaza motivul pentru care noi consideram necesara promovarea unor valori antidiscriminare:
Urban Iulian: http://www.urbaniulian.ro/2009/07/13/omoara-fura-si-ameninta-un-roman-ucis-cu-lovituri-de-cutit-in-inima-si-cap-de-tigani-la-comanesti/ si comentariul „astia de la Comanesti trebuie degraba linsati de cetateni, ca sa se dea un exemplu rapid”

"Cantec de cioara" de Mircea Toma

2009-07-24T15:45:00.002+03:00

"Astia de la Comanesti trebuie degraba linsati de cetateni“

Mai acu’ vreo doua saptamani am participat la o intalnire - organizata in cadrul programului guvernamental S.P.E.R. (http://www.sper.org.ro/blog/) - cu bloggeri, oengisti, un jurist si emisari ai guvernului. Daca e bine sau rau ca blogerimea romana sa isi impuna niste reguli. Anume cum sa se comunice despre ai de-s mai expusi discriminarii – romi, homosexuali, batrani, persoane cu dizabilitati si alti napastuiti de vocea majoritatii. Cabral a venit in tricoul cu „Cioara“: era la cateva zile de cand isi postase emotionanta scrisoare catre fiica lui (www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea). Cu toate experientele nefericite din blogosfera, pana la urma n-a ramas nimeni care sa simpatizeze cu reglementarea prin lege (exista un proiect de lege in care se propune pedeapsa cu inchisoarea pentru „discursul discriminator“). Nici eu nu sunt de acord cu o lege de care se poate abuza pentru a limita libertatea de exprimare. Pe de alta parte, aveti in motto o mostra de reactie la textul ne-autoreglementat al unui senator (Iulian Urban) care-si exprima, pe blogul personal, admiratia pentru violenta interetnica. Libertatea de exprimare nu permite instigarea la omor. De aceea nu vad un pericol ci un castig pentru libertate ca un grup de bloggeri sa-si asume un manifest antidiscriminare. E sigur ca aceia care o vor face vor deveni, la randul lor, o minoritate atacata. Dar, vorba lui Costi Rogozan, macar se pot oferi ca teren pentru dezbatere, nu pentru paruieli. Nu va fi o cascada, va fi un strop. Dar e inca unul. In presa conventionala (uite, Costi, ca nu o neglijam) exista exemple de succes: incursiunea violenta a suporterilor Ujpest ar fi fost tratata in presa de acum 10 ani ca atac al Ungariei asupra Romaniei si ar fi starnit tensiuni intre romani si unguri; azi, cu exceptia a vreo doi dinozauri, ziaristii au vazut nu „Ungaria“, ci cateva zeci de suporteri tembeli. Deci se poate.

http://bucuresti.24fun.ro/articol/cantec_de_cioara-3903.html

S.P.E.R. A ORGANIZAT UN SEMINAR DEDICAT CULTELOR RELIGIOASE

2009-07-21T08:11:00.008+03:00

"Prima atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de “aţigani”.

Tot la Tismana au hotărât şi membrii echipei S.P.E.R. împreună cu reprezentanţi ai Patriarhiei Române, să se întâlnească în cadrul unui Seminar dedicat cultelor religioase. Am avut plăcerea de a cunoaşte părinţi consilieri pe probleme sociale din cadrul Patriarhiei şi Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, preoţi catolici şi pastori adventişti. Cu această ocazie, am aflat detalii despre programele sociale care se desfăşoară sub patronajul Bisericii, despre centrele de zi unde persoane din categorii defavorizate - primesc hrană şi îmbrăcăminte, au acces la educaţie şi intermediere pentru a-şi găsi locuri de muncă.

După o descriere a activităţilor cuprinse în programul guvernamental S.P.E.R., invitaţii noştri s-au arătat deschişi în a promova mesajele anti-discriminare şi non-violenţă în rândul credincioşilor. La finalul întâlnirii, cei prezenţi au fixat paşii următori pentru a genera o strategie comună de comunicare, o campanie integrată (concomitentă, coerentă şi constantă) atât în biserici – prin intermediul preoţilor, cât şi în media religioasă pentru informare şi combatere a prejudecăţilor structurale privind romii.

In relaţia cu Dumnezeu, oamenii sunt egali, indiferent de educaţie, vârstă sau etnie.